Sfințirea
Acelora care sunt uniți cu Christos, chemați și regenerați de El, li se dă o inimă nouă și un duh nou prin puterea morții și învierii lui Christos.
De-a lungul vieții, ei sunt sfințiți în mod real și individual1, prin aceeași putere a Cuvântului și Duhului care locuiește în ei2.
Domnia păcatului în trupul lor este învinsă3 iar diferitele dorințe rele care se nasc în ei sunt din ce în ce mai slabe, fiind biruite4.
În același timp, cei chemați și regenerați sunt din ce în ce mai însuflețiți și întăriți în toate harurile mântuitoare5, astfel încât să practice adevărata sfințenie, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Dumnezeu6.
Procesul sfințirii se extinde în toate domeniile vieții personale1, dar nu este niciodată finalizat pe parcursul acestei vieți. Influența păcatului încă rămâne în fiecare domeniu al vieții2. Datorită acestui fapt ia naștere un război continuu și ireconciliabil între dorințele rele ale cărnii și dorințele bune ale Duhului3.
Pe parcursul acestei lupte, stricăciunea rămasă poate prevala pentru o perioadă de timp1. Cu toate acestea, prin puterea constantă pe care o furnizează Duhul sfințitor al lui Christos, partea regenerată va învinge2.
În acest fel, sfinții vor crește în har și în frică de Dumnezeu. Ei vor urmări să trăiască o viață în ascultare de toate poruncile pe care Christos, în calitate de Cap al Bisericii și de Împărat, le-a lăsat prin Cuvântul Său3.