Introducere

În anul 1677, baptiștii reformați din Anglia au publicat în mod anonim cea de-a doua Mărturisire de Credință de la Londra. Aceasta a fost întocmită avându-se ca model Mărturisirea de Credință de la Westminster (1646) și Declarația de la Savoy (1658).

Autorii ei au folosit aceste mărturisiri ca temelie din două motive. Pe de o parte, doreau să arate unitatea lor cu ramura reformată a Bisericii; pe de altă parte, recunoșteau articularea limpede, frumoasă și biblică pe care o regăseau în acele documente.

În anul 1689, după ce Actul Toleranței a oferit o libertate mai mare slujitorilor disidenți din Anglia, această a doua Mărturisire de la Londra a fost republicată și semnată de reprezentanții a peste o sută de biserici baptiste. De atunci, ea este cunoscută drept Mărturisirea de Credință Baptistă de la Londra din 1689.

Mărturisirea rezumă, în treizeci și două de capitole, învățăturile de bază ale Sfintei Scripturi, fiind animată de dorința de a proclama suveranitatea lui Dumnezeu și de a-L glorifica. Ea rămâne unul dintre cele mai prețuite documente doctrinare din lumea evanghelică.