Despre jurăminte
Un jurământ corect este acel element de închinare religioasă în care o persoană care jură în adevăr, cu dreptate și judecată, îl cheamă pe Dumnezeu să îi fie martor la ceea ce a jurat1, fiind judecat de El în funcție de adevărul sau falsitatea celor spuse2.
Oamenii ar trebui să jure numai pe numele lui Dumnezeu, și aceasta cu cea mai mare frică și evlavie sfântă. Prin urmare, a jura în van sau fără înțelepciune sau pe orice altceva, constituie un păcat grav1. Cu toate acestea, în chestiuni grele și semnificative, un jurământ este permis de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a confirma adevărul și a pune capăt oricărui conflict2.
Astfel, un jurământ este corect atunci când este cerut de autoritatea competentă în atari circumstanțe3.
Cel care depune un jurământ permis de Cuvântul lui Dumnezeu ar trebui să ia în considerare seriozitatea și gravitatea afirmării unui lucru despre care știe că nu este adevărat. Dumnezeu nu va lăsa nepedepsite jurămintele false și mincinoase, iar datorită unor astfel de jurăminte o națiune poate să ajungă să sufere1.
Atunci când este făcut, un jurământ trebuie exprimat folosind cuvinte simple și obișnuite, fără vreo ambiguitate sau rezervă mentală1.
Jurămintele nu trebuie făcute creaturilor, ci numai lui Dumnezeu. Atunci când sunt făcute, ele trebuie îndeplinite cu cea mai conștiincioasă grijă și atenție1.
Cu toate acestea, jurămintele monahale ale romano-catolicilor prin care își dedică viața acelei cauze2, se dedică sărăciei3 și ascultării de regulile monahale, nu sunt în niciun caz trepte către vreo formă de perfecțiune spirituală. În schimb, ele constituie capcane superstițioase și păcătoase cu care creștinii adevărați nu ar trebui să se încurce4.