Biserica

Toți oamenii din întreaga lume care mărturisesc credința Evangheliei și ascultarea de Dumnezeu prin Christos și în conformitate cu Evanghelia sunt și pot fi numiți sfinți vizibili¹, atâta timp cât nu-și pătează propria mărturie printr-o eroare fundamentală sau printr-un comportament condamnabil. Toate bisericile locale sunt formate din astfel de sfinți².

Cele mai pure biserici care ar exista în lumea aceasta sunt și ele supuse amestecului și erorii¹. Unele au degenerat atât de mult încât au încetat să mai fie biserici ale lui Christos și au devenit biserici ale Satanei². Cu toate acestea, Christos a avut și va până la sfârșitul istoriei o rămășiță de oameni care îi mărturisesc cu adevărat Numele³.

Domnul Isus Christos este capul bisericii. Dumnezeu Tatăl I-a dat toată autoritatea de a chema, institui, ordona și guverna biserica. Papa de la Roma (n. red.: sau Patriarhul) nu este și nici nu poate fi capul bisericii¹. El este asimilat antichristului, omului fărădelegii, fiului distrugerii – pentru că se înalță în biserică împotriva lui Christos și a tuturor celor poruncite de Dumnezeu. Domnul îl va distruge pe acesta cu strălucirea venirii Sale².

În exercitarea autorității care I-a fost dată, prin slujirea de Cuvântul Său și a Duhului Sfânt, Christos îi cheamă la Sine, din lume, pe toți aceia care I-au fost dăruiți de Tatăl Său¹.

Ei sunt chemați ca să trăiască pentru El în toată ascultarea și conform Cuvântului². Celor ce sunt chemați, El le poruncește să continue să trăiască în societate, prin bisericile locale, pentru edificarea frățească reciprocă și potrivit cu conduita pe care El o cere de la ei în această lume³.

Membrii bisericii sunt sfinți prin chemarea lor, fiind datori să trăiască public și vizibil viața de ascultare la care sunt chemați de Christos¹. Ei au datoria de a trăi conform poruncilor lui Christos, prin voia lui Dumnezeu, sacrificându-se pentru El și unii pentru alții, potrivit rânduielilor Evangheliei².

Fiecărei biserici care ține aceste învățături și se conformează poruncilor lui Christos așa cum sunt ele prevăzute în Cuvânt, El îi dă toată autoritatea și puterea necesară pentru a organiza închinarea și a aplica disciplina pe care El o poruncește.

De asemenea, El le-a dat reguli și porunci de care să se folosească pentru a exercita această autoritate în mod corect și complet¹.

O biserică locală complet organizată este formată din slujitori și membrii.

Slujitorii aleși de Christos sunt prezbiterii (sau bătrânii) și diaconii.

Ei trebuie aleși și puși deoparte de către biserica locală pentru scopul concret de a administra rânduielile bisericești și pentru a îndeplini orice alt act sau îndatorire la care sunt chemați de Christos. Această rânduială trebuie păstrată până la sfârșitul istoriei¹.

Christos a stabilit și modalitatea prin care cineva să fie pus în slujba de prezbiter în biserică.

El trebuie ales prin votul colectiv al bisericii însăși¹, ca rezultat a unei perioade de post și rugăciune.

Dacă există, corpul prezbiterilor trebuie să-și pună mâinile peste el și să-l dedice acestei slujbe². Diaconii sunt și ei aleși prin aceeași modalitate³

Slujba prezbiterilor este de a acorda o atenție constantă slujirii lui Christos prin intermediul Cuvântului și a rugăciunii. Ei trebuie să vegheze asupra sufletelor membrilor bisericii ca unii care vor da socoteală lui Christos pentru acest lucru¹. Biserica locală nu doar că trebuie să le acorde tot respectul cuvenit, ci trebuie să îi și finanțeze, în funcție de posibilități². Este de datoria bisericii locale să facă acest lucru pentru ca prezbiterii să nu fie nevoiți să se implice în activități lumești³, putându-se astfel dedica ospitalității și slujirii⁴. Acest lucru este cerut nu numai de legea naturală ci și de porunca explicită a Domnului nostru Isus care a rânduit ca cei care propovăduiesc Evanghelia să-și câștige existența prin Evanghelie⁵.

Deși este specific prezbiterilor bisericii să fie angajați în lucrarea de predicare a Cuvântului, această lucrare nu este limitată la ei. Alții care sunt dăruiți și pregătiți de Duhul Sfânt în vederea predicării pot să fie chemați și aprobați de biserică pentru această lucrare¹.

Toți credincioșii sunt datori să se alăture bisericilor locale oriunde s-ar afla și atunci când au ocazia.

Membrii bisericii sunt supuși disciplinei și conducerii acesteia, conform poruncilor lui Christos¹.

Acei membrii ai bisericii care au fost jigniți și și-au îndeplinit datoria cu privire la persoana de care sunt jigniți, nu trebuie să deranjeze actele bisericii sau să absenteze de la adunările ei sau de la administrarea oricăror rânduieli din cauza conflictului existent. În schimb, ei trebuie să aștepte rezolvarea conflictului din partea lui Christos prin intermediul acțiunilor bisericii¹.

Fiecare biserică are datoria de a se ruga continuu pentru binele și prosperitatea celorlalte biserici ale lui Christos din orice loc al lumii¹.

De asemenea, membrii bisericii locale sunt chemați ca în funcție de posibilitățile pe care le au să fie de folos și altor biserici.

În situația în care providența lui Dumnezeu face ca unele biserici să se bucure de oportunități și circumstanțe favorabile, este de datoria membrilor acestor biserici să împărtășească și altora aceste binecuvântări, pentru pacea, creșterea și edificarea reciprocă².

Există situații în care pot apărea diferențe doctrinare sau de natură administrativă care pun în pericol pacea și unirea bisericilor în general sau a unei biserici locale.

Astfel de situații pot apărea atunci când un membru sau mai mulți sunt răniți în sau prin acțiuni disciplinare care nu sunt în conformitate cu adevărul și ordinea lăsată de Dumnezeu.

În astfel de cazuri, este potrivit cu voia lui Christos ca mai multe biserici care au părtășie comună să se întâlnească prin reprezentanții lor și să-și expună părerea cu privire la problema ivită și să raporteze sfaturile lor bisericii în cauză¹.

Cu toate acestea, reprezentanții care se adună nu  emit sfaturi cu autoritate bisericească și nu au vreo putere de jurisdicție asupra bisericilor în cauză.

Ei nu pot exercita acțiuni disciplinare și nici nu pot să-și impună părerile în biserici prin intermediul prezbiterilor sau prin intermediul altor persoane².