Părtășia sfinților
Toți sfinții sunt uniți cu Isus Christos, care este Capul lor, prin Duhul Sfânt și prin credință. Totuși, acest lucru nu-i face să devină aceeași persoană cu El. Unirea presupune faptul că au părtășie în harurile, suferințele, moartea, învierea și slava lui Christos1. Deoarece sunt uniți unul cu altul în dragoste, ei au comuniune în darurile și harurile celuilalt2, fiind obligați să îndeplinească îndatoririle publice și private în mod corespunzător, pentru a promova binele reciproc, atât în aspectele interioare cât și în aspectele exterioare ale vieților lor3.
Sfinți au îndatorirea de a menține o comuniune sfântă în închinarea lor înaintea lui Dumnezeu prin îndeplinirea tuturor acelor acte spirituale care promovează edificarea lor reciprocă1.
Ei trebuie să se ajute reciproc în lucrurile materiale, să manifeste comuniune în relațiile și familiile2 lor, în funcție de posibilitățile și nevoile pe care le au3. Comuniunea se poate extinde și asupra tuturor celor care cheamă numele Domnului Isus, indiferent de locul unde i se închină4.
Cu toate acestea, comuniunea sfinților nu trebuie să înlăture și nici să încalce proprietatea privată pe care oamenii o au asupra bunurilor lor mobile sau imobile5.