Evanghelia și extinderea harului ei
Întrucât legământul faptelor a fost încălcat prin păcat și făcut incapabil să ofere viața, lui Dumnezeu I-a făcut plăcere să Îl promită pe Domnul Isus, sămânța femeii, ca mijloc prin care să-I cheme pe cei aleși la credință și mântuire1. În această făgăduință a fost revelată esența Evangheliei ca metodă eficientă pentru convertirea și mântuirea păcătoșilor2.
Făgăduința unui Mântuitor precum și a mântuirii oferite prin El este revelată numai în Cuvântul lui Dumnezeu1. Atunci când sunt privite în lumina naturii, lucrările creației și ale providenței nu-L pot descoperi nici pe Christos și nici harul oferit prin El, nici chiar în cea mai mică măsură2. Cu atât mai puțin, deci, pot oamenii să ajungă la pocăința și credința mântuitoare, privind numai la aceste lucrări create de Dumnezeu3.
Evanghelia a fost revelată păcătoșilor în diferite timpuri și locuri, împreună cu promisiunile și poruncile care explică ascultarea pe care aceasta o cere. Națiunile și persoanele individuale cărora li se descoperă Evanghelia sunt alese în mod exclusiv prin voința suverană și buna plăcere a lui Dumnezeu1. Această alegere nu depinde de vreo promisiune care li s-ar fi făcut datorită capacităților lor naturale de a face binele – nimeni nu a primit Evanghelia în acest mod și nici nu va putea să o primească2.
Prin urmare, pe parcursul istoriei lumii, predicarea Evangheliei a fost dată oamenilor în modalități foarte diferite de extindere sau acoperire, în conformitate cu sfatul voii lui Dumnezeu.
Evanghelia este singurul mijloc exterior al descoperirii lui Christos și a harului Său mântuitor, fiind suficientă și completă în acest scop. Totuși, pentru a putea fi născuți din nou, aduși la viață și regenerați, cei morți în greșelile lor trebuie să beneficieze de lucrarea eficace și irezistibilă a Duhului Sfânt în fiecare parte a sufletului lor, așa încât să ia naștere în ei viața spirituală1.
Fără această lucrare nu se poate ajunge vreodată la convertirea lor la Dumnezeu2.