Isus Christos – Mijlocitorul
Dumnezeu a considerat de cuviință, potrivit planului Său veșnic, să-L aleagă și să-L rânduiască pe Domnul Isus, singurul Său Fiu, conform legământului încheiat între El și Christos, să fie mijlocitor între Dumnezeu și omenire1. Dumnezeu l-a ales pe Isus pentru a fi Profet2, Preot3, Rege4, Cap și Mântuitor al bisericii5, Moștenitor al tuturor lucrurilor6 și Judecător al lumii întregi7.
Din veșnicie, Dumnezeu I-a dat Fiului un popor al Lui. De-a lungul istoriei, acești oameni au fost, sunt și vor fi răscumpărați, chemați, îndreptățiți, sfințiți și glorificați de Christos8.
Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi, este cu adevărat și veșnic Dumnezeu. El este strălucirea slavei Tatălui, având aceeași substanță cu El și fiindu-I egal în toate. Prin El s-a făcut și este păstrată lumea în existență. De asemenea, El guvernează peste toată creația.
Când a venit împlinirea timpului, El a luat asupra Sa natura umană, cu toate proprietățile esențiale și slăbiciunile obișnuite ale acesteia1, dar fără păcat2.
El a fost conceput de Duhul Sfânt în pântecele Fecioarei Maria. Duhul Sfânt a coborât peste ea și puterea Celui Prea Înalt a umbrit-o. Astfel, Christos s-a născut dintr-o femeie, din seminția lui Iuda, fiind descendent al lui David și al lui Avraam, împlinind astfel Scripturile3.
Două naturi întregi, perfecte și distincte au fost unite în mod inseparabil într-o singură Persoană, fără a se transforma una în alta și fără a se amesteca pentru a produce o natură diferită sau amestecată.
Astfel, Christos este cu adevărat Dumnezeu și cu adevărat om, fiind singurul Mijlocitor între Dumnezeu și umanitate4.
În natura Sa pământească unită cu natura divină, Domnul Isus a fost sfințit și uns cu Duhul Sfânt peste măsură1. El avea în Sine toate comorile înțelepciunii și ale științei2. Dumnezeu a găsit bine ca în Domnul Isus să locuiască toată plinătatea3, astfel încât, fiind sfânt, pur, neîntinat4, plin de har și de adevăr – El a fost pe deplin competent și calificat să îndeplinească funcția de mijlocitor și de garant5. El nu și-a asumat singur acest rol, ci a fost chemat în mod explicit de Tatăl Său6, care a pus în mâna Lui toată puterea și judecata și I-a poruncit să ducă această slujire la îndeplinire7.
Domnul Isus a dus la îndeplinire această slujbă fără împotrivire1. Pentru a face acest lucru, El s-a născut sub lege2 și a respectat-o cu desăvârșire. De asemenea, a experimentat pedeapsa pe care noi o meritam și pe care ar fi trebuit să o suferim3. El a fost făcut păcat și blestem pentru noi4. A îndurat dureri extrem de grele în suflet și suferințe extrem de dureroase în trup5. A fost răstignit, a murit și a rămas în starea de moarte, însă trupul Lui nu a putrezit6. A treia zi a înviat din morți7 cu același trup în care a suferit8. În acest trup S-a și înălțat la cer9, unde stă la dreapta Tatălui Său, mijlocind pentru noi10. El se va întoarce la sfârșitul veacului pentru a judeca oamenii și îngerii11.
Domnul Isus a satisfăcut pe deplin dreptatea lui Dumnezeu, a obținut împăcarea și a cumpărat o moștenire veșnică în Împărăția Cerurilor pentru toți aceia pe care I I-a dat Tatăl1. El a făcut acest lucru prin intermediul ascultării Sale perfecte și prin intermediul sacrificării propriei Sale vieți, pe care și-a dat-o odată pentru totdeauna2.
Prețul mântuirii nu a fost plătit efectiv de Christos decât după întruparea Sa. Cu toate acestea, eficacitatea și beneficiul acestei jertfe a fost împărtășit aleșilor din toate timpurile, până la facerea lumii, în și prin acele promisiuni și jertfe care au indicat spre El și L-au arătat ca fiind sămânța care va zdrobi capul șarpelui1, Mielul înjunghiat de la facerea lumii2. El este același ieri, azi și în vecii vecilor3.
În lucrarea Sa de mijlocire, Christos a acționat după ambele naturi, făcând ceea ce s-a cuvenit fiecăreia dintre ele. Chiar și așa, datorită unității Persoanei Sale, ceea ce este potrivit unei naturi este atribuit uneori în Scriptură celeilalte naturi1.
Tuturor acelora pentru care Christos a dobândit răscumpărarea veșnică, El le-o aplică și le-o descoperă în mod sigur și eficient. El mijlocește pentru ei1, îi unește cu Sine prin Duhul Său și le descoperă taina mântuirii în și prin Cuvântul Său. El îi convinge să creadă și să fie ascultători2, le guvernează inimile prin Cuvântul și Duhul Său3. El Îi biruiește pe toți dușmanii lor prin puterea și înțelepciunea Sa atotputernică4, folosind metode și căi care sunt în concordanță perfectă cu caracterul Său minunat și nepătruns. Toate aceste lucruri se întâmplă datorită harului Său liber și absolut, nefiind condiționate de vreun element intrinsec lor5.
Slujba de mijlocitor între Dumnezeu și omenire este atribuită numai lui Isus Christos, care este Profetul, Preotul și Împăratul bisericii lui Dumnezeu. Aceste slujbe nu pot fi transferată de El către nimeni altcineva, nici în totalitate, nici în parte1.
Numărul și caracterul acestor slujbe este foarte important. Atunci când suntem ignoranți, avem nevoie de slujba Sa profetică1. Fiindcă suntem departe de Dumnezeu și imperfecți în cele mai bune fapte ale noastre, avem nevoie de slujba Sa preoțească pentru a ne împăcat cu Dumnezeu și pentru a ne prezenta ca acceptabili în fața Lui2. Pentru că suntem complet ostili și nu putem să ne întoarcem la Dumnezeu pentru a fi mântuiți și protejați de dușmanii noștri spirituali, avem nevoie de slujba sa împărățească, pentru a ne convinge, supune, atrage, susține, elibera și păstra pentru Împărăția Sa cerească3.